Nu eşti învins cât timp credinţa

Nu eşti învins cât timp credinţa Nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins Credinţa iarăşi te ridică Poţi fi căzut, da nu învins. Nu eşti înfrânt cât ai nădejde Şi ţelul ei rămâne sfânt Nădejdea iarăşi te-ntăreşte Poţi fi trântit, dar nu înfrânt. Nu eşti zdrobit cât ai iubire Curată şi de neclintit Iubirea iarăşi te înalţă Poţi fi călcat, dar nu zdrobit. Nu eşti departe până duhul Şi rugăciunea nu ţi-s reci Prin ele eşti mereu aproape Dar fără ele, dus pe veci. Nu rătăceşti cât timp ţi-e gândul Şi inima la ce-ai primit Când inima ţi-e-n altă parte Chiar stând cu-ai tăi eşti rătăcit. Nu mori când inima-ncetează Ci când de cer ai ochii rupţi Când nu mai arzi Şi nu mai sângeri Când nu mai plângi Şi nu mai lupţi, Biruitori, eroi şi vrednici Sunt numai cei ce neclintit Duc legământul pân-la moarte Şi luptă până la sfârşit.