Dacă te simţeşti vreodată
| Dacă te simţeşti vreodată Trist şi apăsat, Şi de casa părintească Te-ai îndepărtat, O, adu-ţi, adu-ţi aminte De cărarea dinainte, Te va duce la pieire Dacă nu te-ntorci. Vocea sfântă şi duioasă Strigă ne'ncetat O, întoarce-te acasă, fiu îndepărtat! Lasă lumea păcătoasă Şi vino, din nou acasă! E destul cât pribegit-ai Fiule pierdut!" Dacă te întorci acasă, Te vei bucura Şi inima ta, în Domnul, Se va desfăta Căci, din zorii dimineţii, Până la amurgul vieţii, Ţi-a trimite roua cerul, Dacă te smereşti. Ca şi pomul lângă apă Te vei înviora Şi inima ta, în Domnul, Se va bucura Vei striga fără-ncetare Esti o Stâncă de salvare Care mi-a ieşit în cale Şi m-a mântuit!" O, întoarce-te acasă, Nu mai zăbovi! Nu mai sta, pe căi deşarte, Trist şi obosit! Căci iubirea Lui cea mare Este gata de iertare. O, ascult-a Lui chemare, Până nu-i târziu!... |