Când sufletul, îmi era trist,

Când sufletul, îmi era trist,
Când inima-ntruna gemea,
Când durerile m-au cuprins,
Am alergat la mila lui Isus.

Şi-am zis Stapâne bun şi drag,
Ascultă-mi ruga ce ţi-o-nalţ,
Trimite-mi ajutor din cerul Tău,
O nu mă mai lăsa să gem mereu.

În barca vieţii când pluteam,
Când încercarea m-a cuprins,
Când valurile m-au lovit,
Atunci am plâns,
Am plâns, am plâns

Când am rămas eu părăsit,
De toţi acei ce m-au iubit,
Am suspinat şi am gemut,
Dar totu-a fost zadarnic, părăsit.