Eu n-am să te las ca să pieri

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu
Atunci când mă chemi în dureri,
Eu vin!
A promis Dumnezeu.

Cheamă-mă în ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni
Atunci Eu te voi ajuta
Iar tu-n cânt mă vei proslăvi.

Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi
În jurul tău totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.

Cheamă-mă şi am să vin
Şi-o scară la cer voi ‘nălţa
În noapte, sub cerul senin
Cu tine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi valul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci

Cheamă-mă-n clipă cea grea
Când valul loveşte cumplit
Cu Mine pe stâncă vei sta
Furtuna privind linişti.

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când mă strigi din necaz
Căci Eu văd din cer greul tău
Şi lacrima pe-al tău obraz.

Crede şi nu te-ndoi
Aşteaptă-n tăcere-ajutor
Căci Eu lângă ține voi fi
Şi greul va fi mai usor.