Ce nume scump ai Tu, Isuse,

Ce nume scump ai Tu, Isuse,
Iubitul sufletului meu
Mireasma Ta îmbietoare,
Îmi umple sufletul mereu.

N-am mirosit parfumuri scumpe,
Nici farmecul din vraja lor;
Dar Ţi-am simţit în piept iubirea
Şi nu mai pot de-atunci de dor.

Pământul n-a văzut alt farmec
Nici cerul har mai minunat
Ca farmecul de-atunci şi-acela,
Ce-n suflet Tu mi l-ai lăsat.

Să spună vântul ce-ntâlneşte
Atâţia crini şi trandafiri
Dac-a văzut , simţit vreodata
Atât de dragi şi dulci priviri.

Să spună soarele ce vede
Atâtea flori în calea sa,
Mai este oare-n lumea-ntreagă
Mireasmă ca mirreasma Ta?

Eu spun şi soarelui şi nopţii,
Şi vântului că-n lume nu-s
Nici farmec, nici frumseţi,
Nici haruri
Cum sunt a Tale scump Isus!