Aş privi, din zori în zori,
| Aş privi, din zori în zori, Toate văile cu flori; Aş privi şi aş strânge în piept Tot ce îi tainic şi înţelept. Tot noianul zorilor, Tot focul bujorilor, Tot parfumul crinilor Din umbra grădinilor, Tot seninul zărilor, Tot argintul mărilor, Toată slava stelelor, Stelelor, stelelor Ce dau farmec nopţilor. Şi când vine o iarnă grea, Troienind cărarea mea, Lângă Domnul am, şi atunci, Tot ce îi mai frumos prin lunci. Dar când Domnul va veni, Şi în ochi mă va privi, Nu voi mai vedea atunci Nici păduri, nici văi, nici lunci. Nici noianul zorilor, Nici focul bujorilor, Nici parfumul crinilor Din umbra grădinilor. Nici seninul zărilor, Nici argintul mărilor, Şi nici stelele de sus… Mai de sus, mai de sus, Numai Faţa lui Isus! |