Sunt un pribeag fără de ţară
| Sunt un pribeag fără de ţară Rătăcitor prin lung pustiu Dar am în ceruri o comoară Că ţara mea e-n veşnicii. Mă-ndrept spre cer Să-L văd pe Domnul Să nu mai fiu un pelegrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârşi al meu suspin. Voi lepăda a mea povară Eliberat de crucea grea Nădejdea mea nu o să moară Şi voi intra-n odihna Sa. Tu vezi ce grea e-naintarea Mă lupt să biruiesc mereu ! Un dor nespus mă cheamă-acasă: E dorul după Dumnezeu ! Şi voi parcurge calea toată, Şi voi ajunge-al meu sfârşit, Primit voi fi cu bucurie Acasă, când voi fi sosit ! |