În al morții trist veșmânt
| În al morții trist veșmânt Înbrăcat e trupul sfânt Flori de tainic legământ Stau de veghe la mormânt Cerul plânge după nori Plâng și stelele în zori. În grădina stau soldații Să păzească piatra porții R. În amurgul răstignirii, A apus raza iubirii; Soarele pe cer s-a-ntunecat. Dar în zorii îndurării, Către bolta nemuririi; Din mormânt spre tronul slavei Astăzi Prințul păcii a-nviat! Ca un fulger luminat În splendoare îmbrăcat, Piatra grea a răsturnat; Când un înger a zburat, Giulgiul albului veșmânt Stă căzut iar la pământ. Este gol astăzi mormâtul Oare unde e preasfântul? Pe cărarea din grădini Unde inima-ți alini; Cel cu fruntea între spini A-nviat să I te-nchini; Stă pe tronul din slăviri, Cu-a iubirii străluciri. Ne conduce-n drumul vieții În cetatea dimineții. |