Din strălucire jos ai venit,

Din strălucire jos ai venit,
Şi cu iubire m-ai mântuit,
Am oare dreptul, nepăsător
Să stau Isuse, l-al Tău izvor?

Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema
Pe Tine, Doamne nu Te-aş lăsa;
Eşti fericirea şi dorul meu
Eşti Doamne, totul, şi eu al Tău!

Izbit de valuri şi părăsit,
Când n-am pe nimeni şi sunt urât,
În grea durere, eu harul Tău,
Doresc Isuse, să-l simt mereu.

De urc în viaţă sau de cobor,
Merg în lumină, sau trec prin nor.
Te simt aproape şi-s fericit,
Căci sunt de Tine călăuzit.

Şi dacă viaţa-mi va oferi,
În lume multe, chiar bogăţii
În fericire, nu voi uita
Că Ţi-ai dat viaţa pe Golgota.