Doamne bunătatea Ta,

Doamne bunătatea Ta,
Îmi cuprinde inima
Şi mă face fericit, Domnul meu iubit.
De cu zori până-n apus
Numai harul Tău, Isus
Îmi sfinţeşte inima şi viaţa mea.

N-ai în lume-asemănare,
Nu e nimenea sub soare,
Nici în cer nici pe Pământ
Cât eşti Tu de sfânt.
Dragostea-Ţi mă copleşeşte,
Pacea Ta mă linişteşte;
Harul Tău îmi dă avânt
Tot mai mult să-Ţi cânt.

Norii negri când apar
Tu îmi eşti un veşnic far
Drumul mi-l călăuzeşti
Şi mă ocroteşti.
Şi prin arşiţă Îţi cânt,
Numai Ţie, Doamne Sfânt
Că-n izvorul Tău ceresc
Sufletu-mi sfinţesc.

Doamne pune-n gura mea
Totdeauna lauda Ta,
Numai Ţie să Îţi cânt,
Pe acest Pământ!
Până-n zori când vei veni,
Numele Tău voi slăvi!
Asta-i fericirea mea:
Să-Ţi cânt lauda Ta.