A bătut la uşa ta Cineva ...

A bătut la uşa ta Cineva ...
Şi n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopţi
Stă un Om şi plânge ...
Faţa Lui e numai răni,
Pieptul numai sânge.

Cine eşti, străîn pribeag?
Cine eşti?
De-al cui amar pribegeşti?
Pentru cine Te-au brăzdat
Bice fără număr?
Ce povară Ţi-a lăsat,
Rana de pe umăr?

Eu sunt Robul ...
Ce slujesc tuturor
Un om al durerilor.
Nimeni plată nu Mi-a dat
Numai spini şi ură,
Numai roşii trandafiri
Pieptul mi-L umplură.

Eu sunt Pâinea
Ce s-a frânt lumii-ntregi
Sunt vinul eternei legi!
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare ...
Plâng pe cei ce pierd acum
Ultima chemare ...

A bătut la uşa ta Cineva ...
O, deschide-I, nu mai sta!
Nu-L lăsă să plece trist ...
Poate niciodată
Mâna Lui la uşa ta
N-are să mai bată.