Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin

Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin
Când ai intrat în Ghetsimani,
Să-L rogi pe Tatăl sfânt
"De-i cu putinţă
Ca paharul greu să treacă,
Dar totuşi voia Ta ,
O, scumpe Tată să se facă!"

O, du-mă Doamne
Şi pe mine-n Ghetsimani,
Şi să-mi arăţi şi mie unde Te-ai rugat
Du-mă la Golgota pe sinistrul munte,
Ca să plâng la crucea unde ai răbdat!

Noi nu-I cunoaştem preţul
Şi nici nu-l vom şti nicicând
Vândutu-L-ai tu, Iudo
Pentru cei treizeci de-arginţi
Intrară în grădină
O mulţime de avari,
Ca să-L prindă şi să-L ducă
Ca şi pe un tâlhar.

O, dimineaţa e pustie,
Noaptea a dispărut,
Totul e-nvelit
În misterul albei dimineţi;
Privighetoarea tristă
Nu-şi mai cântă vechiul glas,
Căci în grădina Ghtsimani
Doar lacrimi au rămas.

Îngenunchiat cu crucea-n spate
Şi cununi de spini,
Fiul lui Dumnezeu pe munte
Rabdă-ntre străini
Calvarul suferinţei nemiloase a urcat
Trupul e atârnat pe cruce,
Sângele-I vărsat.

Mi-au străbătut cuiele carnea
Sângelea-a curs văi
"Nu am făcut-o pentru Min'
Ci pentru voi cei răi.
Şi dacă credeţi în Mine
Şi-n jertfa din Calvar,
Vă dăruiesc, iertare,
Viaţă veşnică în dar!"