În drumul meu

În drumul meu
Mă-ntreabă-ades semenii mei
De ce îţi cânt, cum pot să cred
Într-un mister,
Într-un abis nedefinit ?

Cum să le spun
Că Tu exişti şi eu te simt ?
Cum să le-arăt
Că ei sunt orbi şi merg dormind ?

Să le arat
Că frunza-n pom e lucrul Tău ?
Să le explic
Că oceanele Tu le-ai întins
Şi munţi înalţi spre Tine tind ?

Să le-amintesc
Că galaxii se-nvârt mereu
Şi-n univers de-atâţia ani
Şi-aceleaşi legi
Din infinit spre infinit ?

De mă-nţeleg în drumul lor
De mult umblat
Te vor găsi
Şi-atunci nu vor mai întreba
De ce mai cred şi de ce-Ţi cânt.