Întregul soare

Întregul soare
Joacă-n stropi de rouă
Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.
E o minune ce e veşnic nouă
Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti.

Mi-e gata inima să cânte Ţie,
Al lumilor Poet slăvit!
Poema Ta este o armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.

Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit.
Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,
Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.

Fulgerător, lumina se abate
Din cer în cer, găsindu-şi calea sa
Dar planul vecilor
De-a-drept străbate
Un duh mânat de însăşi raza Ta.

Se mişcă tot
Cum nu se poate spune.
Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;
Dar lângă Tine îmi găsesc o lume
Ce-mi satisface noul simţ ceresc.

Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.

Te-ai îmbrăcat în omenească fire
Şi-ai ispăşit călcările de legi.
M-a biruit Isuse-a Ta iubire!
Acuma poţi cu orice să mă legi.

Legată inima de-aşa Iubire,
În faţa Ta mă simt prea mic,
Dar pot să cânt
Dumnezeiasca-Ţi fire
Că Tu eşti totul, eu nimic.

În veacurile cele viitoare
Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,
În jurul Tău, nemărginite Soare,
Vom fi atraşi din ce în ce mai sus.