Nimic nu sunt, un strop de tină

Nimic nu sunt, un strop de tină
În care-ai pus un bob de grâu,
Un ciob în care aprinzi lumină,
Pustiu din care, Tu scoţi un râu.

Nimic nu sunt, o cupă spartă
Din care faci un heruvim.
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.

Nimic nu sunt, un rob netrebnic
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau deoparte piatra cea rece,
Când Tu dai viaţă, celui mort.

Nimic nu sunt, o trestie frântă
Din care faci toiag de fier,
O luminiţă fumegândă,
Ce mâine fi-va o stea pe cer.

Numic nu sunt, dar Tu eşti totul
Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu,
Făcând din pieptul meu chivotul
Ce poartă-n el pe Dumnezeu.

Nimic nu sunt, nimic sub soare
Iar Tu te-ai dat pentru nimic
În veci să fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic.