Nimic nu sunt, un strop de tină
Nimic nu sunt, un strop de tină În care-ai pus un bob de grâu, Un ciob în care aprinzi lumină, Pustiu din care, Tu scoţi un râu. Nimic nu sunt, o cupă spartă Din care faci un heruvim. Sunt omul care Te-am dat la moarte Fără să-mi pese de-al Tău suspin. Nimic nu sunt, un rob netrebnic Chemat ca jugul Tău să-l port, Să dau deoparte piatra cea rece, Când Tu dai viaţă, celui mort. Nimic nu sunt, o trestie frântă Din care faci toiag de fier, O luminiţă fumegândă, Ce mâine fi-va o stea pe cer. Numic nu sunt, dar Tu eşti totul Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu, Făcând din pieptul meu chivotul Ce poartă-n el pe Dumnezeu. Nimic nu sunt, nimic sub soare Iar Tu te-ai dat pentru nimic În veci să fii, mereu mai mare Iar eu în veci, mereu mai mic. |