Noi moartea Ta vestim, Isuse

Noi moartea Ta vestim, Isuse
De câte ori ne-mpărtăşim,
Căci suferinţele nespuse
Atuncea Doamne, le simţim.
Prin jertfa Ta desăvârşită,
Pe veci salvarea fu plătită.

Când pâinea împreună-o frângem
Noi părtăşie-avem cu Tin;
În dragostea Ta noi ne strângem
Să Te cunoaştem pe deplin.
Tu corpul Tău ne-ai dat ca hrană
Ca să trăim fără prihană.

Paharul binecuvântării
În al Tău sânge-i transformat;
Noi nu putem să dăm uitării,
Nicicând acest fapt minunat,
Căci al Tău sânge făr cruţare,
L-ai dat s-avem răscumpărare.

Noi suntem mulţi şi-i doar o pâine
Un corp cu toţi suntem în Tin;
Noi Te rugăm de-acum, Stăpâne,
Măreşte-Te în noi deplin...
O las să fim în toate una,
Chiar ca o pâine-ntodeauna!

Iubirea ta să stăpânească,
Prin Duhul Sfânt şi-a Lui puteri
Ca focul dragostei să crească,
La o frăţie cum Tu ceri;
Iubirea Ta pe toţi să-i lege.
Nicicând, nimic să nu-i dezlege!...