Nu ne lăsa să ne-ndoim
| Nu ne lăsa să ne-ndoim În crâncena furtună Nu ne lăsa să ne-ngrozim Când fulgeră şi tună Nu ne lăsa să îngheţăm În crunta viscolire Nu ne lăsa să nu-nsetăm De cea dintâi iubire. Nu ne lăsa să ne-ndoim, Isuse, de izbândă, Căci fără ţel ne prăbuşim În moarte şi osânda. Nu ne lăsa îndepărtaţi De-a noastre legăminte Nu ne lăsa ne-nfioraţi De lacrima fierbinte. Nu ne lăsa să fim împinşi Pe căi înşelătoare Nu ne lăsa să fim învinşi Şi sfâşiaţi de fiare. Nu ne lăsa să părăsim Credinţa noasrtă bună Nu ne lăsa să despărţim Umblarea împreună Nu ne lăsa dormind nicicând În lene şi-n păcate Nu ne lăsa neânsetând De cinste şi dreptate |