Nu ţi-a fost prieten duhul lumii
| Nu ţi-a fost prieten duhul lumii Te-a amânat de azi pe mâini Şi după ani de înşelare Nimic nu ţi-a lăsat în mâini Nu ţi-a fost nici copilăria Prieten credincios, curând S-a dus senină către alţii Şi gol te-a părăsit, plângând Nu ţi-a fost prieten cu credinţă Nici tinereţea cum ai vrut Nici sănătatea, nici norocul Un singur prieten ai avut Dar pe Acela Unul singur L-ai preţuit cel mai puţin L-ai ascultat cel mai din urmă Şi L-ai primit cel mai străin Şi totuşi încă El aşteaptă Ca-n sfintele-ţi păreri de rău Să preţuieşti a Lui iubire, Cât mai aşteaptă-n pragul tău? Deschide singurului Prieten Plângându-ţi vina ta cu-amar Căci dacă şi El se va duce Poţi plânge-n veci, va fi-n zadar |