Ostenit de alergare

Ostenit de alergare
Şi de zbuciumul cel greu,
Vei avea odată-odihna
Lângă bunul Dumnezeu.

După zbuciumul, sarcini grele
Ce-ai avut aici de dus,
Te vei bucura odată
Pururi, lângă-al Tău Isus.

Nu dispreţui durerea,
Nu huli necazul tău,
Căci necazul şi durerea
Sunt un drum spre Dumnezeu.

După suferinţe grele,
După rane şi dureri,
Cât de dulci vor fi odată
Cereştile mângâieri.

După sarcini şi durere,
Răsări-va-n drumul tău,
Floarea mândră-a primăverii
Floarea sufletului tău.