Pe crucea din dealul iubirii,

Pe crucea din dealul iubirii,
Pe culmea lipsită de flori
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale
Şi raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale
Şi stelele toate s-ascund.

Ce mulţi am aflat în iubire,
Izvorul de dulci mângâieri,
Iar astăzi privirea-mi spre culme
Îl caută şi nu-i nicăieri.
Doar mama aleargă la cruce
Priveşte spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind.

Iar ochii ce-au plâns în grădină
Se-ndreaptă spre cer rugători;
Spre Cel ce durerile-alină
Se-ndreaptă al meu Salvator.
Părinte-al iubirii sublime
O, iartă cumplitul păcat
Al meu duh se-ndreaptă spre Tine,
O, iartă-i că nu ştiu ce fac.