Sunt doar un biet pribeag prin lume

Sunt doar un biet pribeag prin lume
Un călător spre ţara Sa.
Dureri şi boale şi primejdii,
Străbat mereu în calea mea.

Eu merg spre cer, să îmi văd Tatăl.
Trec peste-orice, în drumul meu;
Voi trece în curând Iordanul.
Şi voi intra-n căminul meu.

Trudesc; că grea mi-e-naintarea,
Mă lupt să biruesc mereu.
Un foc nestins mă cheamă-acasă .
E dorul după Dumnezeu.

Când voi parcurge calea toată
Şi voi ajunge-al meu sfârşit,
Primit voi fi cu bucurie.
Acasă când voi fi sosit.