Tu m-ai făcut din ţărână

Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia,
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria

Nu sunt, Doamne, decât o suflare,
Decât carne cu multe păcate
Şi Te caut cu dor şi-n oftare
Să-mi dai forma trăirii curate

Ce-aş ajunge, tot singur pe ape,
Într-o lume de răni şi suspine,
Dacă nu Te-aş simţi pe aproape
Dacă nu Te-aş simţi lângă mine

Eu sunt scurgerea, aburul, clipa;
Sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul.
Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa,
Dăltuieşte-mi făptura cu harul